Povestea aurului

Strălucirea aurului întunecă adesea mintea oamenilor și le golește buzunarele. Scopul acestei analize este acela de a arăta cum să privim aurul din punct de vedere investițional, astfel încât acesta să ne aducă profit și nu pierdere. Această poveste se adresează tuturor, atât doamnelor care cumpără bijuterii cu scopul de a le păstra zestre fiicelor încă nemăritate, cât și celor care văd aurul ca pe o investiție pe termen mediu, adică cei ce planifică încă din momentul cumpărării vânzarea aurului la momentul oportun.

Aurul este elementul chimic cu simbolul Au, numărul atomic 79 și face parte din grupa metalelor de tranziție. Se găsește în stare naturală sub formă de bucăți metalice strălucitoare sau sub formă de minereu. Omul a descoperit aurul încă din neolitic (mileniul IV î.e.n.) și l-a folosit cu precădere ca ornament datorită luciului, strălucirii și rezistenței sale la agenții corozivi. Una dintre proprietățile sale importante este aceea că, în forma sa naturală, aurul este foarte maleabil, fiind ușor de modelat.

În zilele noastre aurul este prelucrat în aliaje cu diverse alte metale pentru a obține durabilitate. Concentrația de aur dintr-un aliaj determină numărul de carate, care reprezintă numărul părților de aur din 24 de părți de aliaj. Astfel aurul pur are 24 de carate. Un aliaj ce conține 75% aur are 18 carate, cel de 14 carate conține 58,33% aur, iar cel de 9 carate conține doar 37,5% aur. Ceea ce nu e aur într-un aliaj de aur reprezintă diverse proporții de argint, cupru, nichel sau zinc. Deja parcă aurul nu mai este așa de atractiv.

Proprietatea care i-a dat aurului atâta popularitate este faptul că nu se oxidează. Omul a obervat că un obiect de aur își păstrează strălucirea în timp și i-a conferit astfel o valoare de referință. A considerat că dacă aurul își păstrează frumusețea își păstrează și valoarea. Aurul a devenit astfel un etalon universal și rămâne probabil cel mai obiectiv mijloc de măsură a valorii.

Trebuie făcută mereu diferența dintre preț și valoare. Valoarea măsoară gradul de utilitate al unui produs sau munca ce se află în spatele obținerii lui. Prețul reprezintă cantitatea de bani pe care trebuie să o plătești pentru a cumpăra acel obiect. Puțini dintre noi fac această diferență în viața de zi cu zi. Datorită rarității sale, aurul nu este astăzi un mijloc de plată. Ne-am obișnuit să muncim pentru bani și să gândim valoarea diverselor lucruri în bani. Dar banii sunt doar un instrument de plată, emis și controlat de către stat, depreciat prin inflație sau prin alte metode devalorizatoare, în detrimentul celui care muncește. Prețul se măsoară în bani. Valoarea se măsoară în uncii sau grame de aur.

Suntem deja obișnuiți cu inflația, cu creșterea prețurilor și mai rar cu scăderea lor. Crește prețul aurului odată cu inflația? Da, prețul este cel care crește, valoarea aurului rămâne aceeași. Ceea ce se întâmplă este că scade puterea de cumpărare a monedei respective, iar măsura în care scade puterea de cumpărare a banului este exact variația prețului aurului exprimat în acea monedă. Aceasta este inflația reală pe care trebuie să o luați în considerare în orice calcul financiar de profitabilitate. Banii au ca scop astăzi posibilitatea devalorizării lor și a controlului prețurilor, indiferent de moneda.

Deci averea sau valoarea investițiilor se măsoară în cantitatea echivalentă de aur. Astfel vei avea mereu o cifră nedeformată a valorii bunurilor tale fără să depinzi de o monedă anume. Nu înseamnă că valoarea tuturor bunurilor exprimată în aur rămâne neschimbată. Unii fac această confuzie. Ar fi bine dar nu este deloc așa. În economie există procese periodice de apreciere sau de depreciere a valorii bunurilor care se datorează de regulă acțiunilor speculative și inflaționiste.

Cel mai bun exemplu de depreciere este cel din domeniul imobiliar. Dacă o proprietate valora în anul 2008 cât 160 de uncii de aur, în urma procesului devalorizator ce a urmat anului 2008 proprietatea a ajuns să valoreze în 2013 doar 61,12 uncii de aur, cu 61.8% mai puțin. Deși utilitatea sa a rămas neschimbată, a scăzut puterea de cumpărare a oamenilor și implicit numărul celor care și-o permit. Este trist dar este adevărat. Un exemplu paralel de apreciere este cel al indicelui Dow Jones al bursei din New York. Acesta valora în aprilie 2009 echivalentul a 8,57 uncii de aur. În aprilie 2013 valorează echivalentul a 11,03 uncii de aur, ceea ce înseamnă o apreciere cu 28,74%. Munca depusă de cei aflați în spatele acțiunilor incluse în indicele Dow Jones a produs această apreciere. Nu confundați creșterea valorii unui bun cu profitul. Dacă ne uităm la preț, în 2009 indicele Dow Jones costa 7.500 de dolari iar în 2013 a ajuns la 14.890 dolari. Profitul obținut ca urmare a păstrării unui contract este de 7.390 de dolari, adică 98,53%. Acesta este suma pe care statul o impozitează și nu aprecierea reală de doar 28,74% a valorii !!!

gold

native_gold_nuggets

bratara

kosoni

goldprice

Pentru mulți aurul este un mijloc de păstrare a economiilor. Managerii de risc ai marilor companii stochează cantități importante de aur pentru a putea garanta stabilitatea afacerii respective. Foarte mulți își plasează economiile cumpărând obiecte de aur. Știm cu toții că prețul aurului a fost timp de secole într-o continuă apreciere. Suma de bani pe care o luai pe un gram de aur a fost din ce în ce mai mare, chiar dacă au existat și scurte perioade de declin sau de stagnare. Aurul a fost mult timp un foarte bun instrument de economisire și de profit fiind totodată neperisabil. L-ați remarcat pe “a fost”? Aici vreau să ajung. Sunt câteva aspecte care s-au schimbat după șapte milenii în care aurul a fost vedeta supremă și partenerul fidel al omului chibzuit.

Noutatea, dacă putem spune așa, este aceea că investițiile în aur pot genera și pierderi foarte mari, datorită fluctuațiilor mari de preț din ultimii ani (vezi graficul de mai sus). Instabilitatea monetară este cea care determină schimbări bruște și ample ale preului aurului, schimbări care pot genera profit dar în egală măsură și pierderi însemnate. Chiar dacă valoarea sa rămâne relativ constantă, scăderea drastică a prețului poate conuce la pierderea masivă a unor sume de bani care, în economia unei investiții pot să însemne totul. Pentru înțelegere voi arăta exemplul omului simplu care merge cu inelul la amanet când are nevoie de bani și apoi pe cel al investitorului profesionist și documentat care nu cumpără și vinde haotic, iar atunci când o face, o face organizat și planificat.

Investitorul domestic

Să luam mai întâi exemplul unei persoane care cumpără un obiect de 10 grame de aur în anul 2008. Având un surplus de bani și mânat de știrile de la televizor prin care este anunțat că urmează o criză financiară de proporții el alege să facă această mică investiție, cu gândul că dacă vor urma zile grele și va rămâne fără bani va vinde acel obiect de aur și își va recupera măcar valoarea celor 10 grame de aur. Știind că valoarea aurului se păstrează, merge la un magazin de bijuterii și alege, să spunem, un inel frumos care cântărește 10 grame.

În 2008 prețul mediu al aurului era de 800 dolari pe uncie. Astfel omul nostru ar trebui să plătească pentru cele 10 grame de aur suma de circa 257 dolari, echivalentul a circa 175 de euro sau 620 de lei. De regulă când cumperi un obiect de aur de la un magazin, acesta are un preț mai mare decât prețul aurului de la bursă datorită adaosului comercial și datorită valorii adăugate prin prelucrare. Cu indulgență să considerăm că această diferență este de doar 10%, deși în realitate poate să ajungă chiar până la 40-50%. Să spunem că omul nostru a cumpărat acel obiect cu 680 de lei, într-un caz fericit al anului 2008. A rezistat crizei până în aprilie 2013 când are nevoie de niște bani. Pentru că împrumutul la bancă a devenit anevoios se gândește să vândă respectivul obiect de aur. Imediat intervine prima sa întrebare: cui?

E greu să cunoști pe cineva care să cumpere un obiect de podoabă care să-i placă, să i se potrivească și să aibă și suficienți bani pentru a-l cumpăra exact în momentul în care tu ai nevoie de bani. Pentru că nu are prea mult timp la dispoziție, omul nostru se duce cu obiectul la o casă de amanet. Aici vede scris pe geam 75 lei/gram, asta în cazul cel mai bun. I se spune că obiectul este evaluat cu 75 lei pe gram dar că i se scade “ceva” care se pierde la topit, o uzură care nu e fixă, de regulă este cam cât vrea negustorul de la tejghea. După calcule numai de casa de amanet cunoscute i se oferă omului 70 de lei net pe gram, deși în vitrină scrie 75, asta în timp ce la bursă prețul este ceva mai mare de 1.420 dolari pe uncie. Să facem acum calculul înapoi: 10 grame ori 70 lei înseamnă 700 de lei. Inflația adunată din 2008 până în 2013 este de 28,65% (7,85% în 2008, 5,59% în 2009, 6,09 în 2010, 5,79% în 2011 și 3,33 în 2012 conform INS). Astfel cei 700 de lei din 2013 valorează cât 500 de lei în 2008. Concluzia este că, deși valoarea aurului a crescut omul și-a recuperat doar o parte din valoarea cheltuită inițial, diferența regăsindu-se în buzunarul magazinului de unde a cumpărat obiectul, în buzunarul casei de amanet și în buzunarul statului inflaționist care te obligă să plătești în lei tot ceea ce cumperi. Chiar dacă plătești în euro sau în dolari este același lucru, numai că atunci trebuie să iei în considerație inflația exprimată în moneda respectivă.

Acesta este un exemplu clasic prin care o investiție în aur nu este profitabilă. Motivele sunt clare. Achiziționarea la un preț mare ce include manoperă și adaos comercial, subevaluarea obiectului în momentul vânzării fortuite și inflația adunată pe care trebuie să o iei în calcul atunci când schimbi obiectul în moneda curentă. Și totuși se poate face avere din investițiile în aur. O știm cu toții dar foarte puțini știu cum anume. Pentru aceasta vă voi prezenta cazul unui investitor profesionist pentru a vedea ce tranzacții face acesta.

Investitorul profesionist

În primul rând un investitor profesionist va privi aurul ca pe orice alt instrument de tranzacționare. Pentru el strălucirea aurului nu are importanță. Achiziționarea de la bursă presupune din start că prețul este exact cel listat, fără nici un fel de adaos comercial sau plusvaloare pentru prelucrare. Comisionul pe care îl plătește brokerului când achiziționează un contract de aur este de circa 1 dolar per uncie, comisioul variază de la broker la broker, dar oricum nu depășește 1 la mie din prețul de referință. De aici o primă mare economie. Se mai adaugă un comision de păstrare a contractului care se poate negocia pentru volume mari și care este în jurul valorii de 1 la sută, adesea putând fi chiar foarte aproape de zero.

În al doilea rând un investitor documentat nu va cumpăra oricând. Momentul cumpărării este bine ales, în funcție de fluctuația prețului, de gradul de probabilitate ca prețul să crească în perioada următoare și în concordanță cu știrile economice și financiare globale ale principalelor economii. Ideea de a cumpăra la noroc “că poate crește” nu funcționează nici măcar când este vorba de aur. Nu în ultimul rând, un aspect extrem de important este momentul închiderii contractelor, momentul vânzării. Un investitor documentat nu va cumpăra aur și-l va păstra la nesfârșit. El va păstra pozițiile până la atingerea unui anumit preț țintă și pe o perioadă de timp limitată pentru a reduce riscurile, chiar dacă prețul va mai crește.

În perioada dintre anii 2005 și 2011 au existat trei mari tranzacții clasice de cumpărare de aur, figurate cu săgeată verde în graficul anterior. Prima tranzacție a fost în septembrie 2005 când aurul a depășit valoarea de 450 de dolari. Ținta de preț pentru această tranzacție a fost 700 de dolari pe uncie, valoare atinsă în mai 2006. Tranzacția a durat aproape șapte luni. În perioada mai 2006 - august 2007 fluctuațiile de preț nu indicau o probabilitate mare de creștere. În septembrie 2007 aurul a depășit valoarea de 700 de dolari pe uncie, acesta fiind un semnal de cumpărare pentru orice profesionist care vede graficul de mai sus. La 700 este a doua tranzacție importantă pe termen mediu cu țintă la 1.000 dolari pe uncie, țintă atinsă în mai 2008. A urmat iarăși o perioadă de acumulare până în septembrie 2009 cănd avem cea de a treia tranzacție cu target la 1.600 de dolari pe uncie, atins mai târziu în iulie 2011. În felul acesta tranzacționează marii investitori. Contractele sunt ținute deschise cât mai puțin și numai în perioadele profitabile. În perioadele de acumulare banii sunt mutați în alte instrumente de tranzacționare pentru a mări profitabilitatea.

Frumusețea acestei perioade o constituie profiturile masive înregistrate. Din septembrie 2005 până în iulie 2011 prețul aurului a înregistrat o majorare cu 255%, fără precedent în istorie. După depășirea valorii de 1.600 de dolari, în frenezia creșterii exponențiale a prețului, mulți au crezut că aurul va ajunge imediat la 2.000 de dolari pe uncie, o cifra suficient de rotundă pentru a fi credibilă. Astfel în perioada august-septembrie 2011 foarte multă lume a cumpărat aur, cu atât mai mult cu cât era singurul instrument financiar cu o creștere spectaculoasă în timpul crizei financiare. Ei bine acesta este momentul în care strălucirea aurului a luat mintea multora și odată cu ea și banii din conturi. În decembrie 2015 prețul aurului a ajuns sub nivelul de 1.060 fără să atingă vreodată nivelul de 2.000 de dolari pe uncie. Cei care au cumpărat în august 2011 au pierdut masiv. Scăderea de preț din septembrie 2011 (1.921 dolari pe uncie) până în decembrie 2015 (1.060 dolari pe uncie) este de circa 44% (pierdere !!!).

În perioada martie 2012 - decembrie 2012 și chiar după această perioadă vedeai la televizor știri prin care oamenii erau îndemnați să cumpere aur sub premiza că în scurt timp aurul va atinge și va depăși valoarea de 2.000 de dolari pe uncie. Pentru cei bine documentați această ipoteză a fost infirmată în decembrie 2012 când prețul aurului a scăzut sub media pe două zeci de luni, adică sub valoarea de 1.650 dolari pe uncie. La valoarea de 1.600 de dolari pe uncie înregistrată în februarie 2013 profesioniștii au început să vândă masiv. A fost primul semn că prețul aurului intră într-o fază lungă de scădere, confirmată în aprilie 2013. În aprilie 2013 vezi la știri cum toți oamenii cu bani au dat iama în magazinele de bijuterii pentru a cumpăra aur pentru că “s-a ieftinit”. Nimic din evoluția prețului aurului din ultimii doi ani nu indică vreun semnal că ar urma o creștere spectaculoasă de preț. În ianuarie-febriarie 2016 aurul arată un semnal de cumpărare ce va trebui confirmat in perioada octombrie 2016 - martie 2017 de creșterea prețului peste valoarea de 1390 dolari pe uncie, valoare peste care investitorii profesionisti vor incepe iar să cumpere masiv.

Diferența dintre cele două exemple justifică într-un fel poate chiar existența burselor. Investițiile personale în obiecte de podoabă nu aduc profit sau dacă o fac, o fac conjunctural și la un nivel redus. Concluzia normală este că pentru a câștiga din astfel de investițiile trebuie să le faci cu costuri reduse și în anumite momente de timp, exact atunci când este oportun. 

Ca fapt divers, producția de aur în zilele noastre este de circa 2.500 de tone anual și este relativ constantă. Din acest punct de vedere prețul aurului nu este influențat decât în mică măsură. În 2011 rezervele mondiale de aur erau estimate la 167.000 de tone, deci puțin. Aurul rămâne unul dintre instrumentele cheie de investire și îmbogățire. Sunt state în care extracția de aur reprezintă o prioritate naționață. SUA, Canada și Australia sunt doar trei exemple de țări în care producția de aur contribuie în mare măsură la stabilitatea economică și la menținerea nivelul de trai.

Zăcămintele aurifere reprezintă o comoară pentru orice economie. În România nivelul de trai al populației este în scădere, șomajul și rata inflației sunt în creștere dar avem masive zăcăminte aurifere neexploatate, de care refuzăm cu înverșunare să ne atingem. Eu nu fac politică și nici nu sunt un specialist al metodelor de extracție a aurului dar, judecând strict din punct de vedere economic, faptul că stăm pe munți de aur și ne văităm de sărăcie este, după părerea mea, cea mai mare rușine națională a acestor ani. În tot acest timp ne lăudăm cu strămoșii noștrii, traco-geto-dacii, care sunt primii care au cunoscut arta și meștesugul aurului, dovadă fiind tezaurele de la Cucuteni, Băiceni și Moigrad ce dateză din mileniile IV și V î.e.n.

Deșteaptă-te române până nu e prea târziu!

Cristian Păuna, octombrie 2016.
Algorithm Invest (algoinvest.biz)

goldbulk

gold-rings

investmentgold

gold-investment-600x260

blog-1457336574

ounce

franci_cocosel

golemoney

Rosia Montana Roman Gold Mines 2011 - Galleries

bratari-dacice

modelbratara

 

 

 



error: Content is copyrighted !!!